ARTA - Academie 1990-1996
Anii de încercări repetate la examenele de intrare în Academia de Arte m-au direcționat spre noi forme de expresie. După 1989, când s-au înființat universitățile particulare, am decis că a sosit momentul pentru "altceva". Deși renunțasem să dau la Arte, doream să învăț, să mă dăruiesc întrutotul muncii de atelier.
Mi-am dat seama că trebuie să ignor studiile clasice care se cereau la admiterea în Academie, am început să mă descopăr, să-mi reeduc mintea, privirea, mâna. Pentru a scăpa de vechile tipare, desenam cu mâna stângă, studii după model, dar abordam și teme considerate dificile. Am început să văd noile fațete ale artei, mă raportam la arta universală contemporană. Cărțile de specialitate, albumele de artă, contactul cu Franța și cu Germania au fost un racord necesar la contemporaneitatea artistică.
La Academia Luceafărul am descoperit colegi interesanți, de diferite vârste, proveniți din medii diverse, cu care m-am înțeles foarte bine. Dar "câștigul" cel mare a fost modul de abordare al artei înțeles și transmis de profesorul meu Teodor Moraru.
Atelierul era pentru mine totul: studiu, pictură, colaj-experiment, discuții îndelungate, cărți citite și comentate.
După 1994, la Galeria Galla, am avut ocazia, în expoziții de grup, să mă raportez la nume precum Horia Bernea, Neculai Păduraru, Ion Bitzan, Marin Gherasim, ceea ce mi-a dat un plus de încredere și dorința de a lucra și mai mult. Tot atunci mi-am "extins" atelierul acasă, simțeam nevoia să-mi construiesc propriul drum.
Cei șase ani de studiu au fost decisivi pentru formarea mea artistică, și deseori mi se face dor de această minunată perioadă.
Beti Vervega