ARTA - Africa 1999-2000

Africa sau provocarea simplității

În 1998 l-am născut pe Andrei și, la scurt timp după aceea, am părăsit țara pentru cea mai mare aventură a vieții mele: Nigeria.

Acolo am făcut eforturi de a-mi reconstitui atelierul și de a-mi continua proiectele de acasă. Pe "continentul negru" totul este extraordinar, nimic nu suferă comparație cu ce vedem și simțim în Europa: vântul, lumina vremea (anotimpurile), oamenii, însuși spațiul, sunt altceva.

În ciuda dificultăților, cred că perioada mea africană a însemnat alt început în arta mea: suprafața picturală a câștigat în simplitate, am abordat o nouă cromatică. Dar cel mai important lucru a fost schimbarea, o schimbare din toate punctele de vedere.

Am descoperit fascinanta lume nigeriană - o lume simplă, exotică, ocultă, cu o tradiție artistică impresionantă. Cotidianul imediat și ambientul artistic erau "înțesate" de forme și culori uluitoare.

Sculpturile și măștile din lemn, instrumentele folosite în diverse ritualuri îmi încântau simțurile. Simplitatea oamenilor m-a impresionat profund - cât de puține lucruri le erau necesare pentru a trăi, cât de inutilă le părea bogăția!

În acest spațiu mi-am reformulat expresia plastică. În acest spațiu m-am îmbolnăvit și, pentru a mă vindeca, a trebuit să mă schimb complet.

Revenită în țară, am simțit nevoia de a mă despovăra de vechiul mod de viață, de a deveni altcineva. Mi-a trebuit un răgaz pentru a lucra asupră-mi, pentru a mă detașa de orgolii, de ambițiile sau de dorințele mele ilogice. Mi-a luat un timp. Astăzi sunt mulțumită pentru șansa de a fi descoperit frumusețea vieții în simplitatea ei. Am încercat să regândesc prioritățile, să pun familia și iubirea pe primul plan.

Ochiul surprinde clișee din tot ce ne înconjoară, stocând "undeva" forme și culori, lumini și umbre. După un timp, ce dorești să faci în programul tău artistic, se schimbă inevitabil, chiar dacă revii la lucruri lăsate în așteptare.

Am pornit de la o mână pictată în Africa, relevată nu întâmplător, și mi-am dat seama că trebuie să o reduc la esență, adică la un semn plastic unic și personal.

Beti Vervega